Stapanul Furnicilor

”Sa nu uitam, sa iubim nicicand trandafiri. Ei sunt pe acest pamant, un simbol al iubiri. Si totusi daca uitam sa iubim trandafiri, ei nu ne vor ierta. Clipele rataciri. Si pentru asta, destinul nu e vinovat. De vina suntem, numai noi, noi doi. Cei care am tradat, juramantul iubiri, si-o clipa am uitat, sa iubim trandafiri. Nu este adevarat, ca sunt flori trecatoare, sursul lor curat, niciodata nu moare…”

O melodie frumoasa si superba pentru doua fete la fel de frumoase si superbe, cele doua printese ale mele. Care m-au rapit din mediocrul cotidian. Cred ca merita cate un trandafir sau poate toti trandafiri din lume, doar pt ele.

      De la inceput tin sa spun ca nu ma intereseaza parerile voastre care fac referire la cultura mea vasta in ale gramatici. Dat trebuie sa clarificam un lucru. Un lucru simplu. Ma doare in cot (asta si pt ca mam, ups greseala, rectific, m-am lovit de masa) de parerea voastra. Daca vroiam sa scriu corect gramatical si sa par un geniu al limbii romane imi trageam un corector sau imi citeam articolele de 500 de ori pana le scriam corect, si apoi a-ti fi spus “ce corect scrie asta, e baiat destept”.  Dar nu ma intereseaza. Asta e portiunea mea din internet unde scriu ce vreau, cum vreau, pt mine si pt cine se gaseste sa citeasca si daca vrea. Bine asta daca nu e ofensat de greselile mele gramaticale.

    Si exact cum am hotarat in momentul in care am decis sa creez blogul asta, am sa imi respect promisiunea de a nu face modificari pe ce scriu si sa ramana  in forma initiala, cu bune cu rele.  Poate nu vreau sa scriu cu liniuta, diacritice sau sa fac acordurile corect intre elementele unei fraze sau propozitii. Poate vreau sa fiu un incult. Sau poate chiar nu cunosc gramatica. Poate ca nu mi-au placut cartea.  Si am preferat sa invat sa citesc si sa scriu de pe etichetele lipite pe sticle si/sau bacnotele din buzunar. De… unora nu le-a placut sa stea in liceu sau facultate si sa citeasca manuale de limba romana. Am preferat in schimb o sticla de vin bun si o carte buna in schimb la a memora obligat de mama, conjugarea vre unui verb tampit.

   Asa ca dragii mosului, nu pot sa va cer sa nu mai lasati comenturi idioate gen “pune mana si invata gramatica” sau altceva de genul. Daca aveti ceva de spus, spuneti, daca nu scutiti-ma de a da aprove la astfel de mesaje. Pt ca dupa cum vedeti toate mesajele care au un continut coerent, bune sau rele, sunt pe blog. Exact cu am decis, nu am sa cenzurez nimic, chiar daca cineva imi spune de mama. Fiecare are dreptul la o opinie buna, rea…

P.S. Am uitat sa mentionez un lucru important. Acela ca sunt licentiat in comunicare sociala, relatii publice si jurnalism plus cateva cursuri pe la Adobe in grafica si Layout DTP, niste cunostinte audio-video, IT, o diploma in demineralizare si tratarea apei, alta care sa imi recunoasca cunostiintele prin industria chimica si petrochimica…. si altele. Pt cine vrea CV meu -  message me. (nu trimiteti oferte de angajare, nu de altceva dar nu va permiteti sa ma angajati)