Stapanul Furnicilor

         Omul a fost făcut dintr-un lemn aşa de noduros, încât e cu neputinta sa se ciopleasca vreodată din el ceva absolut drept. Fiecare dintre noi nu va gandii niciodata drept. Nu trebuie sa ascultam la ce spun oamenii dar nici sa credem ca ei vorbesc fara vrun temei, de aceea vine intrebarea……..

        “E omul una din gafele lui Dumnezeu sau Dumnezeu e una din cele ale omului?” 
                                                                                                                - Friedrich Nietzsche

       O expresie ce pare total neadevarata daca as fi un sustinator al crestinismului. Daca as fi fost vreodata fanatic probabil ca as fi omorat pe cineva pentru expresia asta. “Dumnezeu o gafa a omului” probabil ca au luat foc toti clericii de la aceea vreme. Daca ar fi putut, probabil l-ar fi ars pe rug. Dar nu, a trait si a spus multe lucruri frumoase,  care nu atacau biserica , ci doar faceau numai sa ridice unele semne de intrebare asupra omului. Stim ca din ignoranta nu se poate naste decat lucruri rele, lucruri care nu fac decat sa duca fiinta umana mai departe pe scara involutiei. Nu pot si nu voi fi niciodata ignorant! Oricate caramizi din credinta mea s-ar darama. Nu conteaza! Nu sunt detinatorul adevarului, nu il cunosc. Dar nu voi inceta niciodata sa il caut sa il gasec. Oricate “caramizi’” ar trebui sa daram din credinta mea. Pentru ca demoland pot construi la loc ceva mai “adevarat”. Credinta nu este nimic altceva decat sa nu vrei sa cunosti niciodata adevarul.
                  # “Omul una din gafele lui Dumnezeu” probabil… daca ne gandim ca la facerea lumii omul nu a avut darul “liberului arbitru”. Era ca un anima inchis in cusca  de la zoo. Daca Eva nu musca din mar probabil si acum eram la “expozitie”. S-ar putea spune ca gresesc si ca D-zeu ne dadu-se darul de a gandi liber, dar nu cunosteam binele si raul. As putea pune intrebarea: cum poti gandi fara a aduce in discutie binele si raul? Nu cred ca D-zeu s-a asteptat sa ne rasculam chiar in cusca, chiar sub ochii lui. Era un risc pe care probabil si-l asumase in momentul cad hotarase sa planteze acel pom in mijlocul gradinii. Dar probabil nu s-a asteptat sa creeze mici mosntii ca noi. Fiinte care nu au interes in evolutia spirituala. Avem alte idealuri si indiferent ce ne dorim, totul nu se reduce decat la putere, la al controla pe celalalt de langa noi. Fiinte ce se hranesc cu suferinta altora.

                  # “Dumnezeu una din gafele omului” probabil… daca stam sa ne gandim cate religii exista si daca stam sa ne gandim ca D-zeu asa cum il stim noi nu e foarte indepartat in timp. Sa nu uitam, Crestinismul nu dateaza decat de 2000 de ani. Exista multe religii mult mai vechii si multe politeiste. S-ar putea spune ca omul din frica lui de natura si de fenomenele ce se petreceau, sa isi fi creat proprii protecatori imaginari la care a ajuns sa se roage. Asta ar putea explica numarul mare de religii si numarul mare de zei? nu stim. Dar, merita sa aflam chiar cu pretul de a pierde credinta?  Reversul medaliei. Daca dumnezeu nu exista si nu credem nu pierdem nimc, Daca El exista si nu credem putem spune ca pierdem totul.

                Eu insa raman la ideea cum credinta nu este nimic altceva decat sa nu vrei sa cunosti adevarul! Daca vrei liniste, crede, daca vrei adevarul, taci si sufera!