Stapanul Furnicilor

Vin alegerile! O stim cu toti! Trebuie sa ne alegem un nou edil sau sa il pastram pe cel vechi. Dar cum e sa privim problema din alt punct de vedere. Nu acela al cetateanului care e dator sa mearga sa voteze. Ci, din punctul de vedere a celor ce incearca sa convinga cetatenii ca un anumit primar e cel mai demn sa ocupe fotoliu. Problemele se schimba radical. Nu mai stam sa ne gandim ce facem in acea zi sau daca merita sa mai mergem sau nu. Stam si facem analize. Ce sanse reale are “clientul” pentru care lucram, cum trebuie sa abordam electoratul. Nu mai stam sa facem un pliant sau un afis electoral, pe care sa ii punem o poza, scriem programul electoral si gata campania. NU domnii mei. Lupta e prea mare. Ce marketing politic? Ce programe electorale? Cine mai crede in ele? Acum un primar este tratat la fel ca si un produs. Primar = marca internationala gen coca-cola, nike sau nokia. Gata s-a terminat! Nu mergi dupa legile advertisingului, ai pierdut din start locul de primar. Nu dai odorizante de masini cu sigla partidului si cu fata ta pe ele, electoratului, ai pierdut.

Vorbeam acum cateva zile cu cineva din PR si imi spune ca pe ei tot ce conteaza e principiul eticii. Sunt in slujba cetateanului si a clientului dar nu pot minti. Super! Dar ce sa faca un politician cu o agentie de PR care nu poate sa minta? Poate ceva frumos daca candidatul e “curat”. Dar cine draqu a vazut oameni “curati”in politica? Aceste specimene sunt ca si girafele cu gat scurt, toti stim ca exista, dar nu le-a vazut nimeni. Deci… ce sa faca un primar cu o agentie de PR? Nimic. Trebuie apelat la specialisti care pot transforma peste noapte un rahat in ceva valoros, care poate fi cumparat. Astazi oricine poate fi primar daca are bani si o agentie de Publicitate.

Vati intrebat vreodata cati bani se cheltuiesc in campaniile electorale? Pai hai sa va spun niste lucruri marunte. Creatie si design 2000E, productie? depinde de cati bani are, cel putin 20.000E (daca 10.000 de odorizante fac aproape 15.000E) :D. Si sumele astea pot creste pana la cateva milioane de euro daca mai luam in calcul populatia orasului unde se duce campania, sau mita data presei pt o imagine favorabila.

Pai si atunci, noi ce votam? Un produs sau un om care sa ne conduca orasul? Sigur un produs. Un primar cosmetizat de cineva pe bani grei.

    Cand am intrat in presa acum 3 ani, era frumos si drept primisem lectii de etica si deontologie de la oameni de presa din bucuresti. Credeam in fiecare principiu. Aveam ideea ca noi “astia” din presa putem schimba lumea in mai bine, ca asta ne e datoria fireasca, ca pentru asta ne-am pregatit… Dar viata nu e asa cum vrei, asculta mai mult de legile lui murphy, si ca orice vis frumos se spulbera inainte de a incepe. Deci… s-au dus draqu toate ideile mele. Si asemnea lor, am devenit si eu mercenar de informatii “confidentiale”, pana cand m-am saturat sa joc pe scena acestei piese de rahat. Am ales sa trec de partea cealalta sa fac design, DTP sa nu mai ma implic in noroiul acestei prese.

    Probabil va intrebati de unde ideea de a scrie asta. Va spun eu. Din intamplare am ajuns sa dau peste cateva bloguri ale unor oameni de presa. Buni sau nu, asta nu decid eu, ci oamenii care ii citesc. Ce ma scarbit cel mai mult e lupta tapita si surda care se duce intre ei. Si-a facut unu blog, si-a facut si celalalt. De dreptul la replica era cenzurat pe blogul celuilalt. Trebuia sa raspunda intr-un fel. In loc sa se preocupe sa gaseasca solutii sa scoata presa asta argeseana din cacat, ei stau sa se injure uni pe altii. Sa mai imventeze nu mai stiu ce epitete sau metafore care sa jigneasca mai rau. Si ce mai rau e ca tot audiente mici au, exact ca si presa din judet. A-ti scarbit cititorii. In loc sa dati informatii si reportaje bune, voi scrieti editoriale in care va intrebati ce mai face masa aluia, sau care s-a mai cacat pe el mort de beat. Cand draqu s-o schimba ceva in judetul asta, in tara asa. Cand or citi germani sau francezi un ziar romanesc asa cum citim noi guardian, the sun sau le figaro. La dracu, niciodata in ritmul asta. Cum draqu sa faci presa cand obligi oamenii de afaceri si politicieni sa “cotizeze”. Ce dracu simte un tanar jurnalist cand se duce sa faca un interviu cu un primar si la sfarsit este intrebat “Cate ziare trebuie sa cumpar”. Se duc dracu toate visurile sale si credinta in presa “cainele de paza al democratiei” :))))))).  Fuck! La draqu, nu faceti decat sa creati niste mici monstri asmeni voua, care sa continue ce ati inceput voi. Felicitari domnii mei! Ati reusit!

P.S.  Respect pt cei care nu iau parte la razboiul asta de rahat, JURNAL DE ARGES, ARGESEANUL si REPORTER SPECIAL, ordinea este aleatorie. Daca am scapt sau am deranjat pe cineva imi cer scuze