Gandesc…. deci sufar
Daca intr-o zi ajungi sa iti pui o intrebare care cere un raspuns elaborat, si mai ales daca intrebarea e una filosofica, sa tii minte cu siguranta ca ai sa suferi in urma aflarii raspunsului. E o lege a firi ca cei care gandesc sa sufere. Na-m vazut nici un om care sa gadeasca si sa nu sufere. Purtam blestemul de nu fi niciodata friciti pt ca niciodata nu vom putea asasina niciodata constiinta in noi. Intodeauna vom avea procese de constiinta care ne vor macina interiorul. Asemenea unui cancer metafizic. Ce fericiti sunt cei care nu gandesc. Ii vezi pe strada, nu au nici o grija. Nu se intreaba daca au ce manca maine sau daca au gresit cand au spus ceva. Nu….. Ei traiesc in sfera lor, si nimic nu ii poate atinge. Sunt intangibili. Nimic nu ii poate rani. Ei nu l-au citit niciodata pe Nietzsche, Kant sau Faust a lui Goethe. Noi suntem cei care sunt dispusi sa isi vanda sufletul doar pentru a afla cunoasterea. Urmasi ai lui adam, primul care si-a vandut sufletul pentru cunoastere. Eliberat de Lucifer si Izgonit de Dumnezeu poarta anatema de a trai intre cele doua lumi, uitandu-si existenta sa paradiziaca. Si noi asemeni lui, am uitat-o, dar o pastram undeva ascunsa in suflet gata sa o regasim… dar… incepem iar sa gandim… si din nou o pierdem printre multele existente pe care le dorim. Nu ne putem elibera niciodata pentru ca dorinta noastra ancestrala este aceea de a ne intelege, copia si apoi subjuga propriul creator. Suntem condamnati sa traim intre cele doua lumi. Locul nostru nu va fi niciodata in paradis sau infern. Nu avem voie sa accedem acolo pana nu ne vom elibera. Si nu suntem dispusi sa renuntam la ideea de a devenii niste mici dumnezei care sa isi preeze propria lume cu propriile ei legi.
Recunosc ca sunt vinovat. Vinovat de a ma fi gandit si dorit sa devin stapanul furnicilor, micul lor dumnezeu. Sufar….. nu pot… am flashul anamezei de a sti ca eu sunt micul lor dumnezeu….
carmen a zis,
martie 25, 2008 at 12:59 pm
La ce cunoastere ni se da dreptul sa aceedem? La o cunoastere a altor oameni, limitata de bariere puse de aceasi oameni pentru a nu se strica ordinea sociala, creata normal tot de Om si in acre nu se regasesc toti oamenii? Cunoasterea a fost folosita de mii de ani pentru a domina si nu i/a fost oferita muritorului de rand decat cu lingurita, pentru a nu deveni asemeni stapanilor. Legendele dspre zei sunt cele mai elocvente in acest sens, vezi focul lui Prometeu.In societatea de astazi, acest lucru este tradus un om informat este un om puternic.Dar zic eu, dragul meu coleg, si nu mi apartine gandirea filosofica pe care o voi expune ca CEA MAI MARE CUNOASTERE ESTE CEA DE SINE.Eu cred ca uneori nu nu ajunge o viata sa o atingem.Bafta la scris si machetat
Stapanul Furnicilor a zis,
martie 25, 2008 at 1:16 pm
Sarumana. Da, nu ne ajunge o viata de om, dar noi o vom cauta tot timpul, fara sa ne gandim daca o vom atinge sau nu. In schimb marea majoritate a “oilor” nici macar nu incearca sa o caute. Si e normal ca atunci cand stii ceva, orice… sa poti sa domini pe cineva care nu cunoste. Sa vrei sa fi micul lor dumnezeu. Vraci, marii preoti egipteni erau considerati semizei pentru ca detineau o forma de cunoastere. Si firea noastra este sa profitam de cel mai slab. Nu? Asa e de mii de ani. Indiferent ca acceptam sau nu unora le place sa domine altora sa fie dominati. Cat despre focul lui mprometeu…
orice lucru are o dualitate. Bun si Rau. Pana si o floare poate ucide un om. Acum nu putem renega si florile. Si cum spunea cineva “Cunoasterea nu e pentru oricine”. La ce le trebuie cunoastere Ignoratilor si Prostilor?